*

Iubirea se dospea altundeva
Decât printre-ale zilei resturi
Poate-ntr-o îndoială, în ceva
Ce se-ascundea-n fragile gesturi

Sau poate-n fructele ce-atât de blând
Cădeau prin aerul curat și rece
Sau poate în adâncul unui gând
Ce n-apucase încă să se-nchege

Sau poate într-un mers ușor
De simțământ pășind calin prin suflet
În marginea neauzită-a unui dor
Șoptit domol în larma unui umblet

Iubirea se dospea încet prin noi
Printr-ale-mbrățișării strângeri
Prin ramuri triste și prin goi
Plăpânzii îngeri

 Detail from Vermeer’s Woman in Blue Reading a Letter, 1662-1663