un
‚pe curând’ ar fi mai potrivit
prin
ochii tăi cu zări diamantine
un
cerb pășește trist și obosit
dă-i
o pădure, umbletul să-și poarte
printre
ferigi și fagi descătușați
copita-i
despicată,-n frunze moarte
să
răscolească mușchi și silicați
și
poate-așa-ți vei aminti de tine
de
cel uitat, de cel ce-i îngropat
sub
unduiri de-argint și-atât de line
ce-așteaptă
în adâncuri ne-mpăcat
un
zvon de-aripă blând bătând amurgul
o
cremene să întocmească rugul
voi
pregăti, în taină, un amnar
să
ne iubim, cândva, pe un ghețar
(Glacier - tablou de Alison Johnson)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu