Era jenant, era gălăgie

ascultam poezie în aula de la

universitate

o seră cu plante exotice se vedea prin

geamul din spate, mă gândeam

că în aulă aerul 

era rarefiat cam la fel

cum era în cea cu plante exotice

ca păcat, îmi spuneam, ce

păcat că nu putem respira poezie cam așa cum

expiră plantele oxigenul curat și 

filtrat

acum ploaia s-a oprit

înserarea năpădește în liniște 

zarea, o văd

cum se-apropie iar eu

îți scriu pe hârtie

aceste rânduri dintr-o aulă

pustie

e liniște, s-a

terminat