ca
niște gândaci care s-au adaptat
insecticidelor
cu care țara ne-a parfumat
dar
nu, altfel
de
ce am mai merge seara, strânși
unul
în celălalt, pe străzile astea
pe
care și morții noștri cândva s-au plimbat?
oare
și lor le plăcea bătrânul tei care azi a
crăpat?
au venit unii cu drujbele,
l-au
mutial și, în cele din urmă, l-au
doborât
la pământ. în locul lui au ridicat
un
mall. marginea cartierului s-a mutat
la
celălalt capăt al revoltei, o comunitate de
principii
a hotărât că mall-ul este
centrul
dorințelor tuturor. uneori mi-e dor
de
utopiile pe care le înălțam ca pe niște
ice-berguri,
stând cu spatele scrijelit de coaja lui
centenară.
pe-atunci visam mult. aveam
întrebări,
mai puține cuvinte, pe-atunci
îndrăzneam.
Adolf încă mă aștepta în pat în
blana
lui negru vărgat, noroc că soră-mea nu
l-a
luat, avea copil de crescut. Adolf, câinele priceput la
a
cerși iubire. îi cususem ochiul cu
fire
dintr-un ciorap de-al lui mama. într-o zi
Adolf
a dispărut, cu tot cu ochiul cusut. dar
te-am
găsit pe tine. părea un alt început
de
iubire. azi stăm în mall, cu pahare de hârtie în
mână,
bem cafea cu poporul în centrul
dorințelor
tuturor și ne întrebăm cine
în
seara asta nu va mai prinde metroul.
luneta
îndreptată spre a cui tâmplă
ne
va înfige în carne
ecoul?
(tablou de Anselm Kiefer, n.1945)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu