Îi fericesc pe nebuni

îi invidiez pentru suprema lor libertate

la nebuni totul este justificat, totul le este dinainte

iertat, ei nu sunt de pe aici de pe unde

eu îmi târșesc viața ghemuită-n

secunde care măsoară nimic

și, ca timpul meu să-nsumeze ceva, iată, acum mă

ridic de pe scaunul din balconul de la etajul șapte

și acesta este momentul în care mă opresc și

îți zic (plină de-avânt): vino cu mine, rege al bețivilor, să

cinstim împreună

același pământ

îți apropii degetul de buton și amprenta 

declanșează o jerbă de lumină

tocmai ai imortalizat

un moment de realitate

eu mă întorc în scaunul din balconul

de la șapte
și totul merge, rapid, mai
departe

(tablou de reality-must-dye, Strangers, deviantart)