Ceea ce a dispărut din
lumea noastră este certitudinea. Prea multe certitudini cântăresc exact cât
nici o certitudine. Iar certitudinea nu are a face cu adevărul. Adevărul există
și va exista mereu pentru că el e al fiecăruia dintre noi. E posesiunea privată
care ne întemeiază. Dar dispariția certitudinii ne trage preșul de sub picioare
iar contraponderea ei tocmai adevărul este. Subiectivismul nu are nevoie de
validare, își este suficient sieși. Cu toate astea, nu reușește saltul în
certitudine pentru că adevărul, cu cât este mai privat (recte fragil),
cu atât prinde rădăcini mai adânci. Fiind apărare, forța lui este mare. În
lipsa certitudinilor, omul de azi este în bătaia vânturilor. Postmodernul se
află, din nou, sub sclavia ideilor preluate, care anulează dreptul la
certitudine. Aflat în centrul turbionar al convergenței de idei redundante,
omul de azi se vede lipsit de busolă. Oriunde-ar căuta, nu o mai zărește, căci
imediat ce dă de un Nord, un altul strălucește, ademenitor, în proximitatea
lui. când totul se clatină în jur, în ce altceva să mai crezi decât în propriul
adevăr?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu