Călătorie

mașina spinteca vântul care-i răvășea părul

prin geamul lăsat

era tăcut, calm și foarte bronzat

șoseaua șerpuia doar ea știa unde

lăsam în urmă păsări, brazi și stejari

doar cerul, aruncându-se tot mai departe

și viața păstrându-ne-n ea

la un moment dat a-nceput să vorbească

despre râsul ei, despre călătorii

despre maci urmând să-nflorească

pe o câmpie acoperită c-un ușor strat de nea

despre lipsa semnificațiilor și despre

inutilitatea interpretărilor

despre zilele ce se-ndepărtează

târând după ele răcoarea zorilor

cerul se arunca din ce în ce mai departe

mașina spinteca vântul care-i răvășea părul

prin geamul lăsat

era tăcut, calm și foarte bronzat

știu că mi-am spus în gând:

aceasta este o ultimă fugă ce de moarte viața desparte

a întins mâna și mi-a dat

o șuviță rebelă-ntr-o parte

și asta a fost ca o pasăre atingându-mă cu aripa

o clipă

fredona hei, Jude, țin minte ca azi

era vară

mașina gonea

și încet, încet se făcea seară

(tablou de artist necunoscut)