șapte orașe și-au disputat
numele tău
suficient
cât să mă îndoiesc că
exiști
prefer să cred că te-am
inventat
din iluzia că
preexiști
mai devreme sau mai tâziu
totul
se va converti
în cuvinte
și marea sferă ce
însângerată se
înalță lent
și discul
pălit ce
se ascunde seara
printre morminte și
mâinile mele
întinse cautându-te ca
pe bastonul unui
orb și
buzele mele învinse
numai vântul
vântul venind dinspre
liniștea câmpiei
poartă numele
tău
ca pe un ecou
obosit
apoi
desigur
îmi voi aminti de
tine descoperindu-te încă
o dată în
ruginiul unui apus inventat
luând în stăpânire
malul
surpat
al pădurii noastre
când
prin ploaie
cândva
ne-am plimbat
iar după aceea
nu mai știu
ce
s-a întâmplat
(tablou de Osnak Tzadov)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu