Să ne prefacem

că suntem serioși

că citim literatură adevărată

că avem o conversație cultivată, să

căutăm cele mai prețioase cuvinte pe care

să le rostim cu o simplitate trucată, să fim

simpli, fundamental

simpli, poate vom vorbi ceva

și despre

intertextualitate sau despre

indisolubilitatea dintre sunet și sens, dar să
fim simpli, atât
de simpli pe cât inteligența ne-o permite sau
poate vom vorbi despre

marea maculatură națională, noi, cei atât

de simpli și goi, ca niște sticle vechi

nespălate, uitate în fundul curții dar

nearuncate ca și cum ar mai putea

folosi vreodată

cuiva

iar acum să lăsăm

dracului simplitatea trucată

să aprindem câte-o țigară, ai putea

să o aprinzi și pe a mea căci așa

ți-aș putea săruta buzele arse de

vânturile stepelor imaginare

de sare

de soare

de mirare

de ne-

uitare

să ducem lucrurile până acolo unde

încă există întoarcere

ca mai apoi

să te poți ierta, străinule

cu ochi mari

privind

mereu înapoi

am asculta beatles ca atunci

când făceam parte din viețile lor

ale celor care azi nu mai sunt

care-n fiece zi încă mor

aerul ar vibra între noi sfîșiind

un același însă cu totul alt dor

am bea, nonșalanți, câte-o bere

și toate acestea
ființă ciudată cu ochii nesfârșind în 
durere și într-o prea
îndepărtată scrutare

toate acestea 
nu

se cheamă 
trădare