era,
totuși, întuneric
tocmai
începusem s-adorm când
te-am
auzit povestindu-mi despre sfânta fecioară
aleasă
înainte
de întemeierea lumii
iar
eu, în adormirea mea, mă gândeam
ce-o
avea a face sfânta cu lumea noastră care se desfășura
printre
crucile
ce ne încovoiau umerii frumoși cândva
și
mormintele
de la marginea blocului, de lângă pâlcul
de
copaci nemuritori
unde
iarna
cuiburile ucise de dor
își
așteptau păsările altor primăveri
fața
ta
strălucea
ca o față de înger în zbor
adormind,
cumva am înțeles că-mi fusesei trimis
ca
ocrotitor iar tu vorbeai mai departe
neobosit,
despre alte
lumi,
alte galaxii ca și cum mi-ai fi vorbit despre
alte
iubite
adormind
mă
gândeam că dimineața
va
trebui să-ți calc pantalonii, cămașa, să fac cafeaua, să mă
fardez,
să cumpăr pâine și mâncare pentru pisică
să
facem dragoste
nu
e ușor, îmi spuneai, nu e ușor
să
faci față atâtor întâmplări, atâtor
morți,
atâtor muriri și atunci
m-am
ghemuit între brațele tale
ca
o viață înghesuită într-un trup
neîncăpător
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu