Vreme de salvat melci

Să nu facem referiri la Minulescu, ar fi

desuet

să spunem doar că plouă de-ți vine să plângi sau

să te rogi sau, mă rog,

să faci amor

sau

să pleci la salvat de melci

și ploaia înaintează spre tine ca o greoaie

pasăre plutind într-un vis despre cer

singur și-n liniște

stând în balconul vecin cu norii privești

vârfurile rotite de vânt ale copacilor

sălbatici

apoi golul din ochii tăi închipuie 
bezne străfulgerate de mici sfâșieri 
de lumină

sau limanuri unduite-n fire 
de trestie

sau cine știe ce meteoriți, tranzistori, femei

cu glezne albe lipăind apa

cu picioarele atârnând desupra mării

și-atunci te sui în mașină și pleci de nebun

în cele din urmă

tot aici vei ajunge

(Paul Cornoyer 1864-1923 - Cheyne Walk and All Saints Church, London)