să
adăugăm în acest frunziș o
pasăre
ca
ceva să existe
din
stradă răzbat, între zidurile vechi
autiste
sunete
neștiute ca și cum
acolo
ar exista viață
salut!
sunt chiar eu, îmi spune
păpușarul
ținând moartea
de ață
de ață
tu
pescuiești calcani și alte
mari
animale
între noi ziduri de ape și-o
tristă
salvare
fără girofar, fără
fără girofar, fără
intermitente,
fără
șofer
și fără
asistente
mă
conectez singură la aparatul de viață
trec,
dintr-un salt, în
locul șoferului.
în față.
în față.
un
câine urlă sfâșietor
deasupra
castanilor
fără
flori
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu