îl așteptasem toată ziua în fața gării
nu știu ce făcusem, cred că încurcasem orele
dar l-am așteptat sub arborele
pe jumătate dezrădăcinat
(norii, zdrențuiți de dimineață,
spre seară deveniseră niște păsări albe
într-un bol cu dulceață)
a deschis portiera. m-a privit
cu o liniște ca o ceață ciudată
din ochiul lui cu tristețe tivit
mă privea, îndoită, o fată
am clipit în loc de accept
m-am suit în mașina lui cu inima
ca un pui de cățel care nu e de rasă
și-apoi pe furiș intri-n casă
cu el, ascunzându-l sub haină, la piept
(tablou de Ivan Turcin)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu