***

Adevărul e că-ntr-o zi obosim

Obosim până și de iubire

Cineva ne așteaptă-ntr-un loc să sosim

Undeva-i o ciudată grăbire

Obosim… obosim și de viața din noi

Și de moartea ce parcă învie

Începând să ne fie rotundă și vie

Iară noi tot mai moi, tot mai goi

Privim tot mai des înapoi

(Egon Schiele - Seeted Woman with Bent Knee, 1917)