Strada care suie

Țâșnește-n sus și cade-n jos!

Se-mprăștie în lateral frumos.

Parcă se joacă-n cana mică

O apă care pică, pică!

Fântâna-n împroșcări voioase

Pe strada 46

Într-o piațetă desuetă

De secol optișpe, foarte cochetă!

Acolo ne-am dat întâlnire

Pe strada-n veșnică țâșnire

Trotuare crunt tăiate-n șapte

Pietroaie albe de agate

Ciorchini de tei și roz buchete

De azalee-n eprubete

O lebădă mergând în cârcă

Stufoasă albă de năpârcă

Un ceas cu limbile în jos

Tânjind timid, maiestuos

Să te sărute în plin soare

Cu limbile-i ticăitoare

- Mă mai iubești?, te-ntreb frumos.

- De sus în jos!, răspunzi lăptos

Și mă topesc ca o-nghețată

Cetate albă de zăpadă

Asediată de-arcuri mici

Cu foc de îngerii pitici

Ascunși în pletele-ți de vată

Scoțând săgeți pe fruntea-ți mată

- Tu mă iubești?, mă-ntrebi în glumă

- O dată doar pe săptămână!

Și dintr-odată fericirea

Cutremură în zări oștirea

De-arhangheli prinși de nori cu cuie

Pe strada care suie, suie…

 (Michael Swanson - Saint Paul de Vence Fountain)