Îmi voi face o fustă
foarte scurtă, pantofi cu toc cui
Voi încălța, roșii, voi călca
șui
Străzile reci fierbinți
îmi vor fi
Pe drumul ce merge prin
bălării
Spre vastele și tihnitele
berării
De departe, din miazăzi
Unde se bea, se cântă, se
zace de lene
Din disperare se scriu
poezii scurse-n vene
Voi lua microfonul, voi
cânta cum niciodată nu s-a mai cântat
Un cântec de-amor: blând,
sacadat
Alături de-un saxofonist
trist, ușor beat
Fustița de scai se va
scoroji de-atâta durere
Genunchii -oh, vai! –
atât de frumoși vor da iarăși din gene
Cineva mă va-ntreba: care
e prețul tău de-astădată?
Și-i voi spune că-s deja
cumpărată
Pe-un preț de nimic: o
venă tăiată
Scursă-ntr-o carte de
poezie. Toată.(Fabian Perez - The Singer)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu