Tatăl nostru care ne ești în ceruri
Sfințească-se-n omăt numele Tău
Când pași de îngeri umblători prin geruri
N-au apucat să lase-n urmă hău
Și-n aerul duios ca de mătase
Al trupurilor îmbătate de amor
Îți spală mâinile Tale frumoase
Și lasă-n fierbințeala lor
O nerostită binecuvântare
Precum în cer, așa și pre pământ
Și iartă lor păcatul cel mai mare
De nu se vor putea iubi până-n mormânt
Și izbăvește Tu de neiubire
Acele suflete ce cad în adormire
Căci doar a trupurilor este-nsuflețirea
Și-a Ta, în veci, e, sfântă, nemurirea
(Michelangelo)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu