Purta o rochie albă prinsă pe umeri cu bretele subțiri, dintr-o pânză aproape transparentă, care-i ajungea la jumătatea genunchilor. Avea picioarele goale și fiecare pas pe lemnul cald al podelei se vedea că-i produce o anumită plăcere. Pășea ca și cum ar fi făcut-o pe o blană moale și mângâierea ei i-ar fi dezmierdat tălpile. Plăcerea urca pe glezne, pe pulpe, mlădiindu-i șoldurile într-un fel anume, de parcă o lentoare lascivă ar fi cuprins-o. Părul lung, ondulat, de un blond stins ca paiul de iarbă uscat, îi dezvelea gâtul deasupra umărului stâng, acoperind umărul și sânul drept. De urechi îi atârnau cercei lungi, cu pietre colorate, probabil zornăitori, Harms nu știa pentru că nu-i putea auzi.
Sub pânza subțire a rochiei cu decolteu generos, sânul stâng sălta ușor la fiecare pas, lăsându-se apoi sub propria-i greutate. Înainte de-a se așeza pe canapea, își ridică rochia până la jumătatea pulpelor, o lipi de corp și atunci Harms își ținu respirația la vederea rotunjimilor ațâțătoare ale coapselor.
Ca orice băiat de 19 ani aflat într-o astfel de situație, își puse mâna la gură de teamă să nu scoată vreun sunet când ea își ridică picioarele pe canapea, frecându-și apoi ușor gleznele una de celalaltă, în căutarea celei mai confortabile poziții. Când picioarele își găsiră odihna, întinse mâna subțire, îmbodobită de luciul unui bronz auriu și luă cartea de lângă fructiera plină cu struguri. O puse pe genunchi și privi spre fereastră, ca și cum ar fi știut că este, la rându-i, privită.
Buzele i să resfrânseră într-un surâs pe care, dacă ar fi cunoscut cuvântul, Harms l-ar fi numit pervers, lucru pe care orice femeie de 40 de ani îl stăpânește. Își trecu limba pe deasupra buzei de jos, încet, foarte încet, ca și cum ar fi gustat-o. Băiatului inima i se zbătu nebunește, prins între teama că a fost descoperit și excitația care-i frisonează corpul încordat. Femeia oftează, sânul stâng i se lipește de pieptarul rochiei care îl strivește preț de câteva clipe, suficient cât Harms să vadă, cu ochii măriți la maxim, sfârcul aplatizându-se sub pânza care acum îi reliefează sânul în toată rotunjimea lui. Apoi întoarse cartea și începu să citească, învârtind în timpul ăsta o șuviță pe degetul arătător.
După minute lungi în care Harms s-a rugat la Dumnezeu ca ea să se ridice de pe canapea ca să-i mai poată zări trupul gol mișcându-se sub rochie, dorința i s-a împlinit. În timp ce întinse mâna după o boabă de strugure pe care Harms văzu cum și-o pune mai întâi pe limbă, o breteluță a rochiei îi alunecă de pe umăr, dezgolindu-i pe jumătate sânul. Nu și-o trase la loc, se ridică și păși direct spre geam, cu acea lascivitate căreia băiatului i se părea a fi ceva moale și umed și cleios. Pentru o clipă, avu de ales: să se ascundă în cea mai deplină liniște sau să privească alunecarea ei spre fereastră, de fapt profilul pulpelor și a sexului pe care lumina venită din spatele ei le arăta într-un contur nebunesc. Preferă lumina orbitoare a tuturor acelor rotunjimi întunecate.
Femeia deschise fereastra pentru a lăsa răcoarea să pătrundă în odaie și nici măcar nu tresări când dădu de ochii mari, uluiți ai băiatului. Îi privi fix, cu ochii ei verzi, sticloși, cu respirația egală, ca și cum ar fi privit în ochi o pisică, îl privi atât de intens și cu atâta liniște încât lui Harms inima i se tulbură și chiar i se păru că urmează să leșine. Dar nu leșină, dimpotrivă, o privi și mai intens, încercând să descifreze limba în care ochii ei grăiau, o limbă care lui Harms i se păru mai cuprinzătoare decât limbile tuturor religiilor lumii, o limbă mai încifrată decât un pergament de neînțeles.
- Dar ai tupeu, nu glumă, i-a spus ea, cu vocea ei de femeie de 40 de ani, stăpână pe o putere absolută căreia băiatului nici nu îi trecu prin minte că i s-ar putea împotrivi. Hai, vino încoace, nu mai sta acolo ca un câine speriat, nu te mănânc, și i-a întins mâna, care pe Harms l-a curentat, ajutându-l să se salte pe fereastră.
Stăteau acum față în față, respirând același aer iar băiatul avea impresia că simte parfumul gurii ei și, odată cu el, ceva din lentoarea aceea molatecă pe care o zărise mai devreme în felul ei de a se mișca părea că trece în trupul lui, înmoindu-i oasele și făcându-i genunchii să tremure. Câteva clipe i se păru că vede în verdele ochilor ei însăși substanța din care este alcătuită viața, apoi puterile îl părăsiră și, lăsându-și privirile în jos, se văzu nevoit să se așeze, ca și când ar fi depus armele. Fără nici un cuvânt, i-a dat să bea un pahar cu apă rece pe care băiatul l-a băut până la fund.
- Acum du-te, i-a spus în timp ce-și ridica părul prizându-l la spate, dar băiatul nu se putea mișca deoarece de la subsoara ei netedă simțea învăluindu-l răcoarea unor ghețari tăcuți. O șuviță i s-a desprins din coc, alunecându-i pe obraz și, în timp ce-i spunea din nou hai, du-te, ritmul în care genele acopereau și dezveleau verdele ochilor avea impresia că, din contră, spune altceva. Dar Harms nu știe în ce să se încreadă, în vorbele ei sau în ritmul genelor. Doar cu mintea îndrăznește Harms să străbată distanța uriașă până la ea și se vede pe el, cel din închipuirea lui, apropiindu-și gura de buzele ei și chiar îi simte limba, limba ei moale, atingându-i buzele iar limba ei parcă îl ajută să înțeleagă viața mai bine. Dar nu pricepe nimic.
- Oh, cât tupei ai, îi spune în timp ce-l împinge cu ambele mâini spre fereastră. Hai, pleacă odată, parcă ai fi un stoic cu mutra gravă, zice și-i întoarce spatele, înreptându-se spre canapea. Ia cartea și începe să citească iar lui Harms i se pare că femeia a dispărut într-un loc pe care nu-l poate detecta. Nu porunca ei îl face să plece, ci dispariția ei. Singurătatea. Pustiul. Căci pustiu simte Harms când ea se retrage între paginile cărții, abandonându-l. Și, cu toate că o vede cât se poate de limpede, ea nu mai este pe nicăieri. Doar frigul din piept, doar gheața pe care o simte în ceafă îl împing spre fereastra prin care se strecoară, din nou, în liniștea nopții mai neagră ca smoala, mai frumoasă ca lumina. Și acolo, la adăpostul întunericului, începe să plângă ca un copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu